A fost ...

Visez..



Visez demult la timpuri trecute scapate de sub control in mintea mea pragmatica, visez ca esti acum aici sa-ti simt caldura sa te cuprind in mreje si sa te duc departe, in lumea fantastica ce-o creasem amandoi. Esti ca un drog, esti ca un rege in micul nostru imperiu, in mica noastra iubire. Visez la cea fost o data si sunt sigura ca nu va mai fii, nu vor mai fii acele nopti cand ma uitam pierduta in ochii tai, nu vor mai fii acele zile cand te simteam aproape. Simt ca totul in jur sa prabuseste, cade, simt minciuna cum incepe sa-ti curga prin vene, simt orgoliul si mandria cum te fac sa ma uiti, dar nu fizic ci doar sa-mi uiti obiceiul de a-ti spune te iubesc sau sa-mi uiti atingerea calda ce ti-o daruiam seara inainte sa te tin in brate, ma uiti, ma scoti din inima ta. Existenta mea prielnica de pana acum se transforma o data cu maturizarea sentimentala prin care trecem toti. Este ciudat ca avem atatea de spus dar fata in fata ne pierdem si ne lasam condusi de stupiditatea gandurilor rele, omitem lucrurile bune si vedem doar rau, apoi ajungem singuri iar gandurile ce ne macinau si nu le puteam spune in fata ne fac sa ne simtim murdari, dar nu murdari fizic ci murdari in sensul unui criminal ce a omorat un vis, unui amurg ce-a omorat soarele.
Acum, totul va trece, totul ! Tu ramand un vis, un cosmar, o simpla trecere prin viata, la un nou nivel de maturizare si cunoastere ! Timpul o sa rezolve tot, nu am de gand sa stau sa-mi plang de mila singura ci o sa caut la nesfarsit pe acel cineva care sa-mi faca viata un rai pe pamant, sa ma faca sa ma cred in al noualea cer, sa ma ingrijeasca ca un gradinar ce-si iubeste florile, ca un poet ce nu poate sta fara o foaie si-un creion !