minute de liniste !

Loading...

luni, 29 martie 2010

Cu timpul...

Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ' maine ' este prea nesigur pentru a face planuri ...si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta,ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

DAR DIN PACATE TOATE SE INVATA DOAR CU... TIMPUL!!!

marți, 16 martie 2010

Raul versus Binele

De ce s-au inventat in viata 2 cai? De ce trebuie ca orice decizie luata sa aiba o consecinta? De ce pana la urma trebuie sa luam decizii, decizii care sa ne schimbe viata, decizii care sa ne transforme persoana efemera linistita intr-una stresata, muncitoare si pur si simplu "nebuna"? De ce unele decizii le poate hotari inima iar altele capul? De ce cand hotarasti cu capul trebuie sa nu amesteci inima? pe cand la inima, cand hotarasti cu ea, trebuie neaparat sa pui si capul?

Ciudat, e ciudat ca in lume binele si raul coexista, ca e la fel de mult bine ca si rau si ca totusi, de cele mai multe ori alegeam calea raului lucizi si stiind ce ne asteapta; suntem inconjurati de oameni rai ce poate vor sa para buni, dar din pacate cei mai multi sunt exact inversul, oameni ce par buni dar de fapt sunt rai si nu rai intr-un sens mai copilaresc al cuvantului, ci rai in toate sensurile, ca niste balauri ai prezentului, niste monstrii din vechile timpuri ale printilor pe cai albi si merelor de aur...

Totusi cand faci o alegere, vine din interiorul tau desi poate fi foarte usor influentata, nimeni nu te obliga sa faci ceea ce nu vrei, poti alege binele la fel de mult ca raul; mai nou, o gramada de pustani carora de abia le-a dat flocu' la putza fac niste lucruri foarte "mature", foarte grave pentru varsta lor, doar pentru a fii acceptati intr-un cerc vicios in care cel mai bun prieten iti poate fi cel mai rau dusman, unde cu asa prieteni cine mai are nevoie de dusmani?! E greu de inteles pe cine ai putea da vina in astfel de cazuri... Pe un copil ( definitia copilului fiind inocenta si puritatea )? Pe mediul social din care face parte? Pe cresterea parinteasca? Nimeni nu stie de ce se intampla aceste lucruri tot mai des dar trebuie rezolvate, indiferent de cauze... In timp oameni se schimba cresc, imbatranesc si poate devin mai intelepti, doar ca uneori e prea tarziu, prea tarziu sa vezi unde ai gresit si sa-ti repari greseala, dar de cele mai multe ori omul nu se schimba ci isi modifica doar aspectul exterior, garderoba adamica, dar in interior ramane acelasi, sufleul iudist...

Aceasta discutie pe tema binelui si raului este foarte diversificata, raul si binele existand din cele mai indelungate timpuri, deci nici eu nu o voi incheia aici, doar ca de data asta trebuie sa plec, ma asteapta binele sau asa cred...

Va pupacesc si va doresc o zii plina de soare si iubire !!!

:*

vineri, 12 martie 2010

Muzica sentimentelor

Pentru o clipa am crezut ca ne-am maturizat, ca putem trece peste acele lucruri care ne-au furat visele, ca putem gasi in această trecere câteva clipe si pentru noi dar m-am inselat! Ce ne impiedică sa ne comportăm asa cum simtim, sa lepadam masca artificiala care ne desparte si sa gasim cateva clipe de intimitate, sa depanam amintiri...

Nu putem trai numai din amintiri! Oricat de frumoase, oricat de multe amintirile nu inlocuiesc realitatea. De fapt tu vrei sa-ti conservi pe de o parte mediul tau departe de orice ar putea sa deranjeze si pe de alta parte sa spui planuri marete ce-ar fi putut sa fie?! Ce-ar fi putut sa fie si nu a fost, cine te-a obligat sa faci ceva ce nu ti-ai dorit? Poate că ceea ce ne-am dorit fiecare nu era compatibil cu ceea ce am dorit noi sau cu ceea ce se putea, poate ca fiecare a cedat ceva din sperante si rezultatul a fost acesta, o lungă perioada de tacere...

Nu mai exista aceleasi sentimente din partea ta, te-ai consolat prea repede cu gandul renuntari la luptă si flacara aprinsa in tine atunci a ramas o desarta mocnire ascunsa.

Ce mi-as dori eu? Ce-as putea sa-mi doresc asa încat simtamintele acestea sa nu ranească altele mai presus de mine, ale fiintelor nascute din fiinta mea, sau cele care atunci cand eram în genunchi m-au consolat cu sentimentele lor.

Gresesti cand gandesti sau cand înfaptuiesti, sau amandoua sunt la fel de rele? Am infaptuit ambele pacate, am gandit ca putem din cand in cand sa ne intalnim sa vorbim, ca pasii mei vor merge langa ai tai pe aleile aceluiasi parc, ca putem dansa un dans care nu l-am dansat niciodata sau ca din nou facem dragoste asa cum nu am facut niciodata. Ne-am intalnit asa cum nu am mai facut de mult si am povestit!

Muzica aceea incredibilă a sentimentelor îmi umple sufletul de fericire asteptând o chemare venită de departe.