minute de liniste !

Loading...

vineri, 30 aprilie 2010


A fost odată ca niciodată o insulă pe care trăiau toate sentimentele: fericirea, tristețea, știința și multe altele, incluzând iubirea. Într-o zi toate sentimentele au fost anunțate că insula se va scufunda pe fundul oceanului. Așa că sentimentele și-au pregătit bărcile de plecare. Iubirea a fost singura care a rămas. Ea a vrut să păstreze paradisul insulei până în ultimul moment. Când insula s-a scufundat aproape toată, Iubirea a decis că e timpul să plece. A început să caute pe cineva căruia să îi ceară ajutor. Tocmai atunci s-a întâmplat ca Bogăția trecea pe acolo într-o barcă mare. Iubirea a întrebat: Bogăție, pot veni cu tine pe barca ta? Bogăția a răspuns: Îmi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea și nu mai este loc și pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis să întrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajută-mă. Nu pot să te ajut, ești udă toată și mi-ai strica frumoasa barcă.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristețe. Iubirea zise: Tristețe, lasă-mă te rog să merg cu tine. Tristețea a răspuns: Iubire, îmi pare rău dar acum simt nevoia să fiu singura. Apoi Iubirea a văzut pe Fericire. Iubirea a strigat tare:Fericire, ia-mă cu tine te rog. Dar Fericirea se bucura prea tare ca să o mai audă pe Iubire strigând. Atunci Iubirea a început să plângă. Tocmai atunci auzi o voce spunând: Vino Iubire, am să te iau cu mine in barcă. Era un bătrân. Iubirea s-a simțit așa de binecuvântată și s-a bucurat așa de tare încât a uitat să întrebe pe bătrân numele. Când a sosit la mal bătrânul și-a urmat drumul. Iubirea a realizat cât de mult îi datorează acestuia. Atunci a întrebat pe Știința și aceasta i-a răspuns: A fost Timpul - îi spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul când nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a întrebat Iubirea. Știința a zâmbit și cu adâncă înțelepciune și sinceritate a răspuns: "Pentru că doar Timpul este capabil să înțeleagă cât de minunată e Iubirea"