E uimitor cat e de frumoasa viata

Ma gandeam zilele acestea de ce nu am renuntat... de ce continui sa cred in proiectele mele, in oamenii pe care ii intalnesc, de ce dezamagirile nu m-au doborat si de unde am avut puterea de a ma reinventa, de a-mi da suturi pentru a merge mai departe. De unde atata "benzina", de unde resurse de tot felul? Mi-am spus ca o fi pasiunea, dar recent mi-am dat seama ca indiferent de rezultate, ca iese un proiect sau nu iese, eu, in interiorul meu raman aceeasi, ceea ce se atinge e orgoliul, care este oricum la suprafata.
Citeam in Conversatii cu Dumnezeu ce ii raspundea Dumnezeu la doua intrebari puse de Neale Donald Walsh:

Intrebare: "Nu esti legat de rezultate?

Raspuns: Absolut deloc. Bucuria Mea este in actul de creatie, nu in ceea ce urmeaza. Renuntarea NU este o decizie de a nega actiunea. Renuntarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat. E o enorma diferenta.

Intrebare: Ai putea sa-mi explici ce vrei sa spui prin afirmatia "pasiunea este placerea de a transforma existenta in actiune"?

Raspuns: Starea de a fi este cel mai inalt grad de existenta. Este esenta cea mai pura. Este aspectul lui Dumnezeu "acum/nu acum", "totul/nu totul", "intotdeauna/niciodata".

....... un lucru este sa fii dragoste si cu totul alt lucru este sa faci ceva cu dragoste. Sufletul tanjeste sa faca ceva pentru ceea ce este, ca sa se poata cunoaste pe sine insusi in propria sa existenta. Asa ca, se va stradui sa realizeze - prin actiune - ideea lui cea mai inalta.

Asemenea dorinta puternica de a face acest lucru se numeste pasiune sau patima. Omoara pasiunea si il vei omori pe Dumnezeu".

De cand am pornit pe drumul vietii nu mi-am neglijat nici o clipa pasiunea, de a face ceea ce fac cu pasiune, de a trai ceea ce fac, fiecare proiect, fiecare intalnire. Intotdeauna ma bucur mai mult de ceea ce reusesc sa creez si mai putin de rezultate. Da, e minunat ca le avem, dar eu am o singur tel, sa continui sa fac ceea ce fac cu pasiune, cu daruire, rezultatele vin daca e sa vina si acestea nu vor trebui sa ma schimbe in nici un fel. Cred ca atunci cand faci ceva cu pasiune si incepi sa te atasezi de rezultate, ajungi sa scoti in fata ego-ul tau si acesta va distruge singurul aspect pe care te bazezi: puterea de a crea... nu vei mai reusi sa creezi si sa transmiti.

Au fost si vor mai fi momente de cumpana dar macar stiu din ce unghi sa le privesc. Sunt eu si visele mele, eu si pasiunea mea, eu si creatia mea pe care o daruiesc apoi lumii ce ma asculta.

Povesti mincinoase

Uneori in viata, omul face greseli, din prostie sau lucid...
Asta am facut si eu, am gresit fata de o persoana care insemna ceva pentru mine si poate ca si eu pentru el. Vreau acum doar sa plec spre rusinea mea ori sa m-ascund undeva unde sa nu ma mai gaseasca, sa m-ascund in putinul respect ce-l mai am, sa cutreier lumea cu privirea nemiscata stand, sa zbor, sa plec acasa in siguranta si caldura de acolo, probabil singura parte frumoasa ce se mai leaga de mine, parte neumbrita de problemele cotidiene si cele sufletesti.
Iarta-ma! Altceva nu imi vine in minte decat trasaturile acelea ale fetei, rasul nebun si omul minunat, trecut deja prin prea multe ploi, iar eu acum i-am aratat furtuna, ruperea de nori din mine, din el, din noi, ce l-a innebunit, l-a facut sa uite tot cea fost bun si pur, neatins de povestile mincinoase, de vorbele cu doua taisuri, dar l-a facut sa vada mai clar ca nu sunt indeajuns de buna pentru el, ca, cu mine alaturi ar scadea social in fata "prietenilor" dar, te vreau inapoi. Sunt constienta ca nu e un sentiment reciproc, in timp durerea va trece, amintirile ce au fost le voi stii doar eu si tu, totul va fi prafuit de alte probleme, totul va fi uitat in sacosa nebuna a vietii, in care omul realizeaza cat de mult rau pot face cuvintele, isi pleaca capul in jos, pleaca, se indeparteaza, umil, pierdut, uitat.
Tu, cititorule de care vorbesc, stai linistit, Nimeni nu va afla niciodata de asta, de noi!

Ce este fericirea?

Fericirea este atunci când ea te ţine în braţe, fără să-i ceri asta, şi nu vrei să-ţi mai dea drumul niciodată.
Fericirea este atunci când ea te sună dimineaţa pe la cinci, cu toate că ştie că dormi şi s-ar putea să te superi, şi doar îţi spune că îi este dor de tine şi apoi închide.
Fericirea este atunci când se cuibăreste la pieptul tău şi îţi ascultă bătăile inimii.
Fericirea este atunci când doarme în hainele tale, si mai ales când îţi cere bluza aia portocalie.
Fericirea este atunci când, te superi pe ea, nu vă vedeţi o zi iar când vă-ntalniţi, îţi spune:”Mi-a fost dor de tine, tontule!”
Fericirea este atunci când îţi trimite mesaje de 2-3 caractere, fâră să o facă din politeţe sau pentru a nu te simţi ignorat.
Fericirea este atunci când adormiţi împreună îmbrăţişaţi si dimineaţa vă treziţi în aceeasi poziţie ca atunci când aţi adormit, şi nu multora li se întamplă asta.
Fericirea este atunci când ca doi nebuni vă apucaţi să vă număraţi săruturile dintr-o zi, şi dacă uitaţi o luaţi de la capat.
Fericirea este atunci când insişti să cânte la telefon cu toate că ea crede că are o voce groaznică, dar nu e aşa-din contra e cel mai bun live pe care îl auzi, îţi cântă să te simţi fericita.
Fericirea este atunci când ea nu iese în oraş dar vine când, matol fiind, o suni să îi spui că vrei să vină să aibă grijă de tine.
Fericirea este atunci când ea doarme dar simte că te-ai ridicat din pat şi te cheamă înapoi să o cuprinzi în toată anvergura braţelor tale.
Fericirea este atunci când îţi spune că e foarte ocupată şi nu poate ieşi iar apoi te trezeşti cu ea la uşă, cu toate că pentru unii e nefericire.
Fericirea e atunci când îţi ajunge să o priveşti ca să simţi cât îţi e de dragă.
Fericirea e atunci când nu ai somn şi nu te mai saturi să o priveşti când doarme.
Fericirea e atunci când ai mai multa grijă de ea decât ai avut vreodată de tine.
Fericirea e atunci când te gandeşti doar la ea şi în acele clipe primeşti un mesaj cum că îi e dor de tine.(Tocmai am primit un mesaj. Căcat, e de la oringi!)
Fericirea e atunci când vorbeşti ore la telefon cu ea fără să-ţi dai seama iar când închizi vrei să o suni iar că mai ai ceva de spus.
Fericirea e atunci când prietenele ei îi spun să fie mai nesimţită cu tine si ea nu le ascultă.
Fericirea e atunci când simţi toate astea şi iubeşti mai mult decât ai iubit vreodată şi mai mult decât vei iubi vreodată.
Fericirea e atunci când tu razi la toate chestiile astea dar in adâncul tău îţi este dor de ea.
Fericirea e în multe alte lucruri simple, ca acestea, doar că nu ai ochi să le vezi şi nu le spun pentru că trebuie să-ţi dai seama singur.

Radio Sound :)

Mai stai

Mai stai un minut sa simti, sa ma simti, sa ne simtim unul pe altul, sa simti cum parul meu ud aluneca pe pieptul tau cald, pe inima ta rece. A fost ceva, ceva frumos, nu fii trist, nu incerca sa te intorci, e tarziu nu te-ai schimbat deloc, mereu acelasi, mereu tu. Te-as vrea inapoi dar ce rost mai are?! Spune-mi?! ce rost? Lasa-ma sa ma amagesc singura, sa mi te amintesc perfectul meu, eterna mea iubire. Nu ma mai privi in ochi, roaga-te ca ziua de ieri sa se repete sa-ti ramana amintirea mea, mangaierea mea si sentimentul, acel sentiment flegmatic si induiosator, cald si inghetat... Regrete, lacrimi sau cuvinte scrise in fuga intr-un mesaj erau ceva pentru mine, acum ai uitat ce intradevar ma inmoia. Puteai sa fii happy alaturi de mine, ti-a trebuit mai mult. Ramai cu ziua de ieri si atat.
Shh nu mai zii nimic ( te sarut usor pe buzele tale de-o dulceata infioratoare! Ramas bun), gata s-a sfarsit ! Poate-s un copil, sau poate nu am incercat destul, dar gata! nu te mai vreau !

P.S. Nu ma uita !

A fost odată ca niciodată o insulă pe care trăiau toate sentimentele: fericirea, tristețea, știința și multe altele, incluzând iubirea. Într-o zi toate sentimentele au fost anunțate că insula se va scufunda pe fundul oceanului. Așa că sentimentele și-au pregătit bărcile de plecare. Iubirea a fost singura care a rămas. Ea a vrut să păstreze paradisul insulei până în ultimul moment. Când insula s-a scufundat aproape toată, Iubirea a decis că e timpul să plece. A început să caute pe cineva căruia să îi ceară ajutor. Tocmai atunci s-a întâmplat ca Bogăția trecea pe acolo într-o barcă mare. Iubirea a întrebat: Bogăție, pot veni cu tine pe barca ta? Bogăția a răspuns: Îmi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea și nu mai este loc și pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis să întrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajută-mă. Nu pot să te ajut, ești udă toată și mi-ai strica frumoasa barcă.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristețe. Iubirea zise: Tristețe, lasă-mă te rog să merg cu tine. Tristețea a răspuns: Iubire, îmi pare rău dar acum simt nevoia să fiu singura. Apoi Iubirea a văzut pe Fericire. Iubirea a strigat tare:Fericire, ia-mă cu tine te rog. Dar Fericirea se bucura prea tare ca să o mai audă pe Iubire strigând. Atunci Iubirea a început să plângă. Tocmai atunci auzi o voce spunând: Vino Iubire, am să te iau cu mine in barcă. Era un bătrân. Iubirea s-a simțit așa de binecuvântată și s-a bucurat așa de tare încât a uitat să întrebe pe bătrân numele. Când a sosit la mal bătrânul și-a urmat drumul. Iubirea a realizat cât de mult îi datorează acestuia. Atunci a întrebat pe Știința și aceasta i-a răspuns: A fost Timpul - îi spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul când nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a întrebat Iubirea. Știința a zâmbit și cu adâncă înțelepciune și sinceritate a răspuns: "Pentru că doar Timpul este capabil să înțeleagă cât de minunată e Iubirea"

Cu timpul...

Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ' maine ' este prea nesigur pentru a face planuri ...si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta,ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

DAR DIN PACATE TOATE SE INVATA DOAR CU... TIMPUL!!!

Raul versus Binele

De ce s-au inventat in viata 2 cai? De ce trebuie ca orice decizie luata sa aiba o consecinta? De ce pana la urma trebuie sa luam decizii, decizii care sa ne schimbe viata, decizii care sa ne transforme persoana efemera linistita intr-una stresata, muncitoare si pur si simplu "nebuna"? De ce unele decizii le poate hotari inima iar altele capul? De ce cand hotarasti cu capul trebuie sa nu amesteci inima? pe cand la inima, cand hotarasti cu ea, trebuie neaparat sa pui si capul?

Ciudat, e ciudat ca in lume binele si raul coexista, ca e la fel de mult bine ca si rau si ca totusi, de cele mai multe ori alegeam calea raului lucizi si stiind ce ne asteapta; suntem inconjurati de oameni rai ce poate vor sa para buni, dar din pacate cei mai multi sunt exact inversul, oameni ce par buni dar de fapt sunt rai si nu rai intr-un sens mai copilaresc al cuvantului, ci rai in toate sensurile, ca niste balauri ai prezentului, niste monstrii din vechile timpuri ale printilor pe cai albi si merelor de aur...

Totusi cand faci o alegere, vine din interiorul tau desi poate fi foarte usor influentata, nimeni nu te obliga sa faci ceea ce nu vrei, poti alege binele la fel de mult ca raul; mai nou, o gramada de pustani carora de abia le-a dat flocu' la putza fac niste lucruri foarte "mature", foarte grave pentru varsta lor, doar pentru a fii acceptati intr-un cerc vicios in care cel mai bun prieten iti poate fi cel mai rau dusman, unde cu asa prieteni cine mai are nevoie de dusmani?! E greu de inteles pe cine ai putea da vina in astfel de cazuri... Pe un copil ( definitia copilului fiind inocenta si puritatea )? Pe mediul social din care face parte? Pe cresterea parinteasca? Nimeni nu stie de ce se intampla aceste lucruri tot mai des dar trebuie rezolvate, indiferent de cauze... In timp oameni se schimba cresc, imbatranesc si poate devin mai intelepti, doar ca uneori e prea tarziu, prea tarziu sa vezi unde ai gresit si sa-ti repari greseala, dar de cele mai multe ori omul nu se schimba ci isi modifica doar aspectul exterior, garderoba adamica, dar in interior ramane acelasi, sufleul iudist...

Aceasta discutie pe tema binelui si raului este foarte diversificata, raul si binele existand din cele mai indelungate timpuri, deci nici eu nu o voi incheia aici, doar ca de data asta trebuie sa plec, ma asteapta binele sau asa cred...

Va pupacesc si va doresc o zii plina de soare si iubire !!!

:*

Muzica sentimentelor

Pentru o clipa am crezut ca ne-am maturizat, ca putem trece peste acele lucruri care ne-au furat visele, ca putem gasi in această trecere câteva clipe si pentru noi dar m-am inselat! Ce ne impiedică sa ne comportăm asa cum simtim, sa lepadam masca artificiala care ne desparte si sa gasim cateva clipe de intimitate, sa depanam amintiri...

Nu putem trai numai din amintiri! Oricat de frumoase, oricat de multe amintirile nu inlocuiesc realitatea. De fapt tu vrei sa-ti conservi pe de o parte mediul tau departe de orice ar putea sa deranjeze si pe de alta parte sa spui planuri marete ce-ar fi putut sa fie?! Ce-ar fi putut sa fie si nu a fost, cine te-a obligat sa faci ceva ce nu ti-ai dorit? Poate că ceea ce ne-am dorit fiecare nu era compatibil cu ceea ce am dorit noi sau cu ceea ce se putea, poate ca fiecare a cedat ceva din sperante si rezultatul a fost acesta, o lungă perioada de tacere...

Nu mai exista aceleasi sentimente din partea ta, te-ai consolat prea repede cu gandul renuntari la luptă si flacara aprinsa in tine atunci a ramas o desarta mocnire ascunsa.

Ce mi-as dori eu? Ce-as putea sa-mi doresc asa încat simtamintele acestea sa nu ranească altele mai presus de mine, ale fiintelor nascute din fiinta mea, sau cele care atunci cand eram în genunchi m-au consolat cu sentimentele lor.

Gresesti cand gandesti sau cand înfaptuiesti, sau amandoua sunt la fel de rele? Am infaptuit ambele pacate, am gandit ca putem din cand in cand sa ne intalnim sa vorbim, ca pasii mei vor merge langa ai tai pe aleile aceluiasi parc, ca putem dansa un dans care nu l-am dansat niciodata sau ca din nou facem dragoste asa cum nu am facut niciodata. Ne-am intalnit asa cum nu am mai facut de mult si am povestit!

Muzica aceea incredibilă a sentimentelor îmi umple sufletul de fericire asteptând o chemare venită de departe.

Sarbatoreste femeia din tine!

Oai ce zii... doamne plictiseala, am lenevit toata ziua, nici nam vb pe mes, nici la televizor, nici nimic... In ultimul timp am fost tot suparata din cauza unei deceptii iluzionismo-fantasmice amoroase.

Dar o sa-mi revin, mai ales azi ca e 1 Martie!



Astazi e ziua femei.. asa ca dragele mele azi lasa-ti totul de o parte si iubiti-va pe voi! Astazi este ziua noastra, a tuturor femeilor de pe aceasta planeta uitata de soarele covarsitor de iulie si august (doamne ce frig mia fost azi)! Inca un an a mai trecut, ce repede sa dus, nici nu mi-am dat seama ce am facut intr-un an, ce realizari am si cu ce ma pot lauda. Dar sunt fericita ca noh, doar o data in an este ziua "mea" .

Sarbatoreste femeia din tine !
La multi ani !

...

A fost odata o fata. Nu. Au fost odata o fata si un baiat. Nu. Au fost odata doi copii. Nu. Au fost odata doi indragostiti. Poate. Se iubeau. Da. Demult, vroiau ceva. Da. Dar uitasera ce vor. Bineinteles. Nu asta era ideea. Nu. Si se cautau. Da. Si nu se gaseau. Niciodata. Abisul ii despartea. Ce abis? Abisul inconsistentei. Abisul orgoliului. Abisul cuvintelor nearticulate. Sa zicem. Durerea era element constant. Din pacate. Dar ce conta, cand soarele ii lumina? Exact. Si nu’si dadeau drumul la mana. Ce frumos. Si ei erau tot. Da. Si nimic nu mai avea relevanta. Exact. Si lumile lor se contopeau. Si deveneau una. Da. Si intr’o zi, ei i’a trecut? Exact. Si s’au despartit? Logic.

A fost ...

Visez..



Visez demult la timpuri trecute scapate de sub control in mintea mea pragmatica, visez ca esti acum aici sa-ti simt caldura sa te cuprind in mreje si sa te duc departe, in lumea fantastica ce-o creasem amandoi. Esti ca un drog, esti ca un rege in micul nostru imperiu, in mica noastra iubire. Visez la cea fost o data si sunt sigura ca nu va mai fii, nu vor mai fii acele nopti cand ma uitam pierduta in ochii tai, nu vor mai fii acele zile cand te simteam aproape. Simt ca totul in jur sa prabuseste, cade, simt minciuna cum incepe sa-ti curga prin vene, simt orgoliul si mandria cum te fac sa ma uiti, dar nu fizic ci doar sa-mi uiti obiceiul de a-ti spune te iubesc sau sa-mi uiti atingerea calda ce ti-o daruiam seara inainte sa te tin in brate, ma uiti, ma scoti din inima ta. Existenta mea prielnica de pana acum se transforma o data cu maturizarea sentimentala prin care trecem toti. Este ciudat ca avem atatea de spus dar fata in fata ne pierdem si ne lasam condusi de stupiditatea gandurilor rele, omitem lucrurile bune si vedem doar rau, apoi ajungem singuri iar gandurile ce ne macinau si nu le puteam spune in fata ne fac sa ne simtim murdari, dar nu murdari fizic ci murdari in sensul unui criminal ce a omorat un vis, unui amurg ce-a omorat soarele.
Acum, totul va trece, totul ! Tu ramand un vis, un cosmar, o simpla trecere prin viata, la un nou nivel de maturizare si cunoastere ! Timpul o sa rezolve tot, nu am de gand sa stau sa-mi plang de mila singura ci o sa caut la nesfarsit pe acel cineva care sa-mi faca viata un rai pe pamant, sa ma faca sa ma cred in al noualea cer, sa ma ingrijeasca ca un gradinar ce-si iubeste florile, ca un poet ce nu poate sta fara o foaie si-un creion !

Valentines day !

Korect- tu esti mi corazon

Hai indragosteste-ma de tine
Vreeau sa te iubesc,
Vreau sa am incredere in tine,
Dar nu stiu daca intelegi ce-ti vorbesc

Te quiero tanto te quiero mucho mi amor
Tu esti mi corazon, tu esti mi corazon
Toda mi vida est tan bonita con tu amor
Tu esti mi corazon, tu esti mi corazon.

E clar nu pot sa neg,
Sunt prea multe cuvinte ce vreau sa le inteleg
Ca el e topit dupa ea
Dupa corazonu din Deva
Eu iti zic ca it's ok
Ea a inteles what he say
Si cum ar spune in romana
Corect ar fi sa ramana impreuna

Te quiero tanto te quiero mucho mi amor
Tu esti mi corazon, tu esti mi corazon
Toda mi vida est tan bonita con tu amor
Tu esti mi corazon, tu esti mi corazon.


http://www.youtube.com/watch?v=2Ui96Xh3sCY

Perfectiune

Nu sunt perfecta,
Nici nu vreau sa fiu
Sa par fetita inteligenta
Cu sufletul pustiu.

Imperfectiunea ma face unica
In lumea asta mica,
Cu-un suflet incocent si pur
Condus de'un sentiment obscur.

Iubirea?! da exista si in mine
La fel ca ochii unei feline,
Inselatori si mincinosi
Dar in acelasi timp frumosi.

Trecutul?! exista si acum,
Castelele si printii fiind inlocuiti
Cu oameni de stres napaditi
Cu aer rece, totul e scrum.

Viitorul?! nu avem de unde-l stii
Oameni si totul se schimba zii de zii.
Traieste clipa si nu uita momentul
Lasa-ti liber sentimentul.

Priveste in urma fara regrete
Fara idei concrete,
Fara ganduri dezamagitoare,
Si dureri apasatoare.

Ridica capul sus orice ar fi
Tu esti unicul poet,
Unicul autor al vietii tale de zii cu zii.



Transcriere: I'm not a perfect girl. Sometimes i have broken heart and maybe some days nothing goes right. But when i think about it and take a step back I remember how amazing life truly is and that maybe, just maybe I like being unperfect !!!

Episodul 3 : noi timpuri !

Doamne ce timpuri nebune si stresante ! Nu mai am avut timp de calculici nici cum... Oricum ma intorceam zilnic am avut cate ceva de facut ce ma obosit in asa hal, incat am adormit instantaneu cand am dat primul cap patului direct in perna, l-am facut K.O. la a doua lovitura.



Oricum n-am uitat de radio, nu nu, nici vorba si in plus n-am uitat nici de furnicile din bucatarie care deja cred ca si-au facut ferma la mine pe langa plinta gresiei, apropo sunt imune furnicile la spray-ul de muste?!
Desi n-am fost prezenta fizic alaturi de cei din Furnicar sigur sufletul mi-a fost alaturi de ei, asa cum e de 2 ani incoace. Printre multe evenimente importante petrecute de-a lungul saptamanii, a fost si prima zii de nastere celebrata la noi in Furnicar, ziua lui Dj GeoX, mezinul de doar 19 anisori proaspat impliniti, care in legendele de demult nu dateaza fiind prototipul nou si imbunatatit, gura de aer proaspat de care aveam nevoie toti. Cand Geo al nostru s-a simtit vrednic a inceput sa-si bage crengile prin butoane, incepand de la o pereche de casti cu tot cu microfon, pe vremea aia ieftine si fragile pentru o furnica jucausa ca el rezultand stricarea lor dupa maxim o luna, totusi castile alea erau destul de inapoiate fata de dorinta lui de cunostere in materie de Dj-ime. Deci Dj GeoX este furnica mezina si sunt sigura ca tuturor ne-a intrat la inima cu farmecul sau inegalabil si de neuitat.

Azi m-am hotorat sa va mai povesc un scurt istoric despre Oly, my bby! Il cunosc de aproximativ 2 ani si oricat de mult as crede ca ii stiu obiceiurile si programul, ma surprinde tot timpul cu o idee noua si imbunatatita, ca un fel de idee versiunea beta apoi ideea suprema. Sa nu va vina sa credeti, Dj Oly pe numele lui real Ovidiu este cetatean cu radacini puternice in Bucuresti dar din fericire, pentru noi, isi infinge cate o radacina prin toate colturile tarii, calatorind neincetat, ca un aventurier nesatul de actiune. Desi programul incarcat nu-i permite prea multe, el tot timpul gasind ceva de facut, este un formidabil Dj in Furnicar. Isi face treaba cu multa prisosinta in fiecare miercuri seara cand face un "solo" inegalabil dar si sambata cand impreuna cu Danny fac boxele sa urle (la propriu si la figurat). Trebuie sa-si apere locul castigat pe buna dreptate in Dj-ime cu spada (microfonul) fiind bombardat de dedicatii, mesaje de iubire (de la mine cred ) si multe preferinte, carora le face fata cu succes.

Asta a fost tot si din episodul 3, vorba aia: "ce-i frumos se duce iute ! " ( tin sa ii spun lui GeoX inca o data LA MULTI ANI !!! fie-i plina viata de fete, bani si microfoane ! )

Se mai intampla

Dupa o absenta de 2 zile de pe blogarime, ma intorc ! Nu are rost sa-mi zic motivul absentei mi se pare penibil, incredibil de fatarnic si in plus mi-ar strica imaginea de "perfectiune exemplara" oferita cititorilor de pana acum.. De fapt am fost asa obosita zilele astea incat am dormit aproape non-stop... Rusine sa-mi fie ca am ales somnul in locul blogului, dar na.. mi-am reincarcat bateriile si acum sunt full...



Deci si prin urmare, dormind nu am mai ascultat nici radio decat pe reprize, in timp ce mancam sau intram sa vad repede cine e pe mes... Am pierdut sirul evenimentelor importante dar o sa recuperez eu si totul o sa revina la barfa !

In rest azi am fost prin "mall-ul" Devei care n-are un nume specific ca alte mall-uri, doar mall-ul Devei (un loc ciudat, plin de aer si pe ici pe colo un magazin, biliard sau ceva mancare chinezeasca, deci eu nu-l recomand, il evit de cele mai multe ori, dar la reduceri nu ! ). Dupa cum ziceam, azi am hoinarit putin prin mall si mi-am stricat si banii (vorba aia multi ai, multi strici; putini ai, putini strici) si nici nu m-am ales cu mare branza... In fine...

Voi ?! Cum o mai duceti ? Pe mine momentan ma ia un somn de toti banii ! Presimt ca o sa adorm cu gandu la cineva :"> nu se zice cine ( sa speram ca se simte ).. Asa ca va urez o noapte perfecta si o zii buna maine ! V-am tzucat :x !


P.S. miss u & good night !!


XoXo

Episodul 2: mita si bucurie !

Buna dimineata!
Soarele rasare, luna se ascunde dupa dealul plin de zapada inghetata de frigul de afara, va fi o zii perfecta pentru somn, numarat bani si poate facut copii.. si in plus e luni (ziua de inceput, ziua aia grea cand de abia deschizi ochii dimineata, oricat ai dormi peste noapte), mai imi rasare si mie cate o idee si v-o expun, fie ca e buna fie ca e rea. Am avut uimirea ca de dimineata in bucatarie sa-mi fie plin de furnici (wtf?!)... Doamne, m-au invadat furnicile (insectele), vezi ?! daca ma tot mancat sa-i numesc pe cei de la Dj Pro Radio niste FURNICI, acum ele au venit sa-si apere titlul eu cazand la mijloc, la mine in bucatarie fiind adevarata batalie, eu fiind un fel de arbitru mituit (aviz Ionutz) sa tin mai mult cu o echipa, sa-mi apar rasa umana, desi umana e mult spus: "umanitatea" si oameni fiind tot mai rari !
In inceputul povestii mi-am propus sa va impartasec ce s-a mai intamplat pe la radio, batjocoririle facute cu nesimtire (de mine) dar pe buna dreptate, subiectele fiindu-mi axate pe existenta fizica a celor de la radio, pe experientele lor despre care barfesc organizat! Dupa o lunga sedinta si o mare de pareri contradictorii, sefii cei de sus au hotarat sa se descotoroseasca de unul dintre dj, acesta nerespectand criteriile dj-istului standard din Furnicar. De ce Furnicar? pentru ca zilnic vin oameni noi, altii pleaca, un aeroport virtual ce are doar doua destinatii concrete: mergi unde vrei (ceea ce nu-i prea concret, dar fiecare cu linku' lui) sau intri in incantatia muzicala de acolo!

Dj Pro Radio- fi cu un pas inainte cand vine vorba de muzica! Moto-ul lor este pe cat de simplu pe atat de adevarat. Acum m-am alaturat si eu Furnicarului si pot spune ca ma simt primita in adevaratul sens al cuvantului, cu caldura si bucurie.
Deci trebuie sa am apuc de treaba, de treaba serioasa, barfa fiind pe primul plan acum in mintea mea! Ma trezesc cu ochii ca cepele si ce-mi vine mie in cap, sa intru 2 secunde pe chat cu un nume ascuns (gen paparazzi) si sa-l ascult pe Sony, sa-i dau o nota de inceput, de parca eu as fi un mare critic... Pana la urma el se dovedeste a fii un bun dj ce-mi incalzeste ziua chiar de afara soarele cu dinti simt ca-mi ingheata sufletul. Sony, un nou venit prin Furnicarul de la Dj Pro, face o treaba excelenta, microfoanele, cantatul de dimineata si butoanele fascinandu-l inca de la varste fragede: gura nu-i mai tacea pana cand manutele-i delicate ii ating prima tastatura, undeva in laboratoarele scolii generale. Se indreapta spre microfoane lasand in urma dorinta de programator calculatoro-stiintific, devenind astfel o reputata furnica printre furnici la 8 ani de la atingerea prima data a butoanelor dj-entiale profesioniste.
Apoi intru pe mes, unde sunt mituita de Ionutz, revoltator !!! (desi am zis ca nu te scriu. nam rezistat sa-mi fie patata constiinta de la inceput, deci te-am mintit),mituita sa nu scriu barfe despre el si despre Mary, deja creand teama printre colegi si prieteni, o sa va demonstrez ca nu-i deloc asa : cateva cuvinte despre existenta dj-entiala a acestora: nu se cunoste inca o data exacta cand a aparut acest duo fantastic, dar exista una (ca doar s-au nascut si ei, odata si odata) : legenda spune ca acum mult timp, de vreo 31 de ani asa, s-au nascut doua persoane ce in viitor aveau sa-si uneasca destinele ( aparand ca un intreg in viziunea noastra, ascultatorii), fructul iubirii lor fiind o pitica dulcica, cuminte si frumoasa (ca mama de altfel)... Fiind o familie moderna (de legenda) emisiunile lor "Funky Show" sunt pline de veselie, dragoste si nu in ultimul rand admiratie de la ascultatorii ce-i bombardeaza, si pe ei, cu fel si fel de dedicatii, unele mai induiosatoare ca altele! Asa ca pregativi-va difuzoarele pentru familia Dj-ilor.



Restul ?! ce rest va mai trebuie?! Aaaaa da .. stai ca ma gandeam la altceva (femeia din abc-ul de la colt ce-mi cere 10 bani ca na, e painea 2.1 Roni).. Restul barfelor in episodul 3 !

"Atinge-ma" pe blog :)) !

Un joc dintre bloggari, o stafeta pentru a vedea ce gandesc blogarii si cum se exprima la intrebari simple cu raspunsuri concrete.

Deci "atinge-ma" pe blog :


Principala trăsatură a caracterului meu: ingaduirea

Calitatea pe care o prefer la un barbat/femeie: sa fie ei insusi !

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: felul lor de a fi...

Principalul meu defect: imi pasa prea mult.

Ocupația mea preferată: copii...

Visul meu de fericire: sa am o cariera de succes si un barbat la fel !!!

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sa disparem in 2012 !

Ce aș vrea să fiu: medic legist in medicina legala a spitalului.

Tara în care-as vrea sa traiesc: Romania

Culoarea preferata:... gri

Floarea preferata: Rafflesia Arnoldi (parazita)

Pasarea preferata: lacarul cu cioc lung

Prozatorii mei preferati: Mircea Eliade

Poetii mei preferati: Sadâc Fatma

Eroul meu preferat: Raed Arafat

Eroina mea preferată: Jan Garavaglia

Eroii din viața reală: bunica.

Eroinele din istorie: Cleopatra.

Băutura și mâncarea preferate: Sex on the beach, vinetele si cartofii prajiti

Numele preferat: Tina

Ce detest cel mai mult: lipsa de bani

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Dimitrie Cantemir

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: castigarea independentei Romaniei

Darul pe care-aș vrea să-l am: al 6-lea simt

Cum aș vrea să mor: sa nu simt durere !

Starea de spirit actuală: buna... somnoroasa...

Deviza mea: Daca el a putut si eu pot !

Inocenta !

Astazi mi-a venit un gand nebun sa va povestesc despre

inocenta, asa cum o concep si o percep eu, in fond si la urma

urmei realitatea este interpretarea fiecaruia pe care o da

adevarului. Poate inca mai am un strop de inocenta

sensibilizata si vreau sa o descopar, sa o scot din intuneric.

Inocenta este o nevinovatie, o naiva simplitate ignoranta. In

general si in mare parte inocenta copilariei este cea mai des

intalnita in scrierile marilor autori sau pur si simplu in

subiecte de discutie de zii cu zii. Tuturor ne e dor de varsta

aia in care puteam merge linistiti pe strada, cantand, cand

viata era cu adevarat frumoasa si plina de caldura si iubire.

Sa nu uitam ca copilaria este taramul fermecat al imaginatie

constructive, taramul unde binele invinge mereu si totul e

posibil. Nimeni nu-i stie limita sau cand va inceta, nimeni nu

isi da seama cand dispare, doar ne trezim dintr-o data

innecati pana in gat de probleme (cacaturile astea de zii cu

zii ce ne ingreuneaza pe cat de mult pot existenta fizica), ne

trezim intr-o mare de stres si tensiune, copilaria ramanand o

amintire frumoasa in care plangeam si radeam in acelasi timp,

cadeam dar ne ridicam, acum ne certam, acum ne pupam,

simteam ca suntem singuri si totodata cu toata lumea! Ne

maturizam iar simtul ala inocent care putea invia totul,

perioada aia in care aveam ochii limpezi neumbriti de

problemele vietii, cand priveam adanc dar fara prejudecati

sau idei preconcepute, dispare in locul lui venind temeri si

"racoarea" din jur.
Vreau sa ma pierd din nou in lumea copilariei ! Vreau sa fiu

copil din nou ! Inca tanjesc dupa perioada lipsita de griji din

viata mea. Vreau sa mi se citeasca din nou in ochi nostalgia

unei perioade aproape edenice… o etapa in care cuvantul de

ordine era joaca... In care cea mai mare grija era sa nu o

superi pe mama, in care domina dilema discutiilor dintre cei

mari, in care lumea iti zambea cand faceai ceva bun fara ca

macar sa stii ca ai facut acel lucru… totul venea de sine…

Vreau sa descopar lumea cu ochii de copil… acel copil pe

care-l iei in brate si te face sa-l iubesti pentru totdeauna,

acel copil care plange atunci cand il doare.. acel copil care

stie sa se joace fara sa triseze, care stie ca zambetul este

arma cea mai de pret si singura rasplata pe care ti-o poti

dori…
Copii de astazi nu mai au copilarie. Traiesc in spatii inchise,

limitate aproape tot timpul, in fata ecranului luminos al

calculatorului, vorbind zi si mai ales noapte cu prieteni de

peste mari si tari, dar nestiind ca de fapt cel care le

raspunde este un amarat de monitor, nestiind sa bata la usa

vecinului si sa-l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu

bicicleta sau o "expeditie" prin padurile din centru. Copiii

traiesc acum intr-o lume virtuala, dominata de monstrii

imaginari, filme de groaza, muzica grea, joasa, care nu

reuseste sa atinga nici o coarda a sufletului lor.
Vom ajunge la o varsta ofilita in care fruntea o sa ne fie

plina de ganduri si de griji cotidiene, o varsta la care vom

dori sa aruncam peste umar un pumn de sperante si o duzina

de vise, pentru a inflori sub mângâierea zanelor cu trup de

margean si a piticilor cu barbi de clestar, spre a le putea

vorbi nepotilor nostri despre o copilarie cum n-a mai fost.
Noi visam la maine azi, iar maine visam la poimaine... iar

poimaine poate vom visa la acum cativa ani cand copilaria era

cuibarita inlauntrul nostru. Vreau sa visez ca ma trezesc doar

ca sa visez din nou, pentru ca atunci cand visez simt ca

traiesc cu adevarat. Ce? Copilaria mea. O vreau inapoi abia

cand realizez ca am piedut-o.

Si da, da, stiu ca tot ce am scris mai sus sunt doar niste

franturi de inima in vorbe seci, dar astea sunt gandurile ce

nu-mi dau pace.

"Poveste fara final" ep. 1- Inceputul

Doamne ce zii nasoala... parca se simtea plictiseala in aer... Efectiv nu am facut nimic azi.. am mancat, am dormit, am aspirat asa putin de ochii lumii si am stat in pat .. am studiat si alte bloguri pentru a vedea ce subiecte de discutie aduce fiecare, sa le vad stilul de expunere al ideilor.. in rest nu am facut nimic!
Ma tot bate la cap o raceala ce presimt ca va fi urmata de o bronsita...ca de obicei...
Am ascultat toata ziua Dj Pro Radio si pot zice ca sincer ma fascinat sectiunea Latino ! Apropo de acest radio: este perfeeectttt .. tot ce ti-ai putea dori de la un post de radio.. Are diferite sectiuni : muzica romaneasca, latino, hip-hop, etno,muzica de prin ani '70 '80 '90, house, love, relax & rock.
Si uite asa legenda incepe... Acum 5 ani undeva prin balcani s-a creat acest radio, de Tata Dexxu, pe vremea aia necunoscut, neascultat ( cu doar un singur ascultator pe toata tara, la Timisoara). Usor, usor lumea a inceput sa-l simpatizeze, sa-i asculte emisiunile iar proiectul "Dj Pro Radio" a inceput sa ia amploare (ca un furnicar unde vin zilnic alte noi furnici), atat in viata lui de zii cu zii cat si in viata ascultatorilor, indragostiti la propriu de " carisma vocala" a Tatalui ! Nu numai dj, Dexxu nostru este ca "Regele Furnicarului" Dj Pro Radio, ocupandu-se de adunarea generala( serverele radioului) si de galagia (sunetul) creata de tot ce misca. El se hraneste cu haleala lui preferata, bucuria ascultatorilor radioului (metaforic vorbind). Cu timpul au venit noi subordonati in Furnicar si cercul sa tot marit, fiind ca si in zilele noastre apare cate unul nou. Despre membri de baza ai furnicarului pot sa va zic doar ca sunt niste oameni minunati, cu un suflet mare cat "casa" lui Columbeanu din Snagov... Gata, gata nu mai divulg nimic, restul il veti afla in episodul 2 din " Povestea fara final".

www.dj-pro.ro

13 lucruri interesante despre vise

A visa este una din cele mai misterioase experiente ale vietii. In timpul imperiului roman, unele vise se prezentau senatului pentru analiza si interpretare, deoarece se credea ca sunt mesaje de la Dumnezeu. Cei ce interpretau visele ii insoteau chiar si pe liderii militari in batalii si campanii militare. In plus, stim ca multi artisti si-au gasit ideile creative in visele lor. Dar ce stim ca sunt visele? Iata 13 din cele mai interesante fapte pentru noi:



1. Uitam 90% din vise
In 5 minute de la trezire, jumatate din visele noastre sunt uitate. In 10 minute, 90% dispar.

2. Si nevazatorii viseaza
Oamenii ce-si pierd vederea dupa nastere pot vedea imagini in visele lor. Cei ce se nasc fara vedere nu vad imagini in visele lor, dar par la fel de reale toate celelalte simturi: sunetul, mirosul, simtul tactil si emotiile.

3. Cu totii visam
Daca credeti ca nu visati, va inselati! Doar va uitati visele. Orice fiinta umana viseaza (exceptie fac doar cazurile extreme de tulburari psihologice).

4. In vise noi nu vedem decat fete, dar asta e ceva ce deja stim
Mintea noastra nu inventeaza fete, in vise vedem fete adevarate de oameni pe care i-am vazut in timpul vietii dar nu stim sau nu ne amintim ca le-am vazut. Cu totii vedem sute de mii de fete de-a lungul vietii, asa ca avem o rezerva fara sfarsit de caractere pentru creierul nostru ce le foloseste in timpul viselor.

5. Nu toata lumea viseaza in culori
Un procent de 12% viseaza numai in alb si negru. Restul viseaza color. Studii ce s-au desfasurat din 1915 pana in 1950 sustin ca majoritatea viselor erau in alb si negru, dar aceste rezultate au inceput sa se schimbe cu anii ‘60. Astazi, doar 4,4% din visele celor sub 25 de ani sunt in alb si negru. Studii recente sugereaza ca aceste schimbari pot fi corelate cu trecerea la televiziune, filme si media color.

6. Visele sunt simbolice
Daca visati despre anumite subiecte trebuie sa stiti ca adesea nu este vorba exact despre ele. Visele vorbesc intr-un mod extrem de simbolic. Orice simbol ati crede ca a fost ales in visul vostru, cel mai adesea nu despre el e vorba in visele voastre.

7. Emotii
Cea mai comuna emotie experimentata in vis este anxietatea. Emotiile negative sunt mai intalnite in vis decat cele pozitive.

8. Visele recurente
In timp ce continutul celor mai multe vise este intalnit numai o data, cei mai multi dintre noi experimentam visele cu repetitie, sau vise a caror poveste se repeta in alte momente ale somnului. Pana la 70% dintre femei si 65% dintre barbati au vise ce se repeta.

9. Si animalele viseaza
Studii facute pe animale diferite au aratat aceleasi activitati cerebrale in timpul somnului , ca si la oameni. Urmariti somnul unui caine. Labutele i se misca precum atunci cand alearga, iar uneori scoate niste scancete ca si cand ar urmari ceva in vis.

10. Senzatia de paralizie a corpului
Somnul REM (Rapid eye movement) este un stagiu normal al somnului caracterizat prin miscari rapide ale ochilor. Somnul REM sleep in cazul adultilor ocupa cam 20-25% din totalul somnului, circa 90-120 de minute intr-o noapte de somn. In timpul somnului REM corpul este paralizat (se afla intr-o atonie musculara) de un soi de mecanism al creierului nostru pentru a preveni miscarile ce apar in somn. Oricum, acest mecanism este posibil sa fie declansat inainte, in timpul sau dupa somnul normal in timp ce creierul se trezeste.

11. Integrarea visului
Mintea noastra interpreteaza stimulii externi cu care simturile noastre sunt bombardate cand dormim si le fac parte a visului nostru. Asta inseamna ca uneori, in visul noastru, auzim un sunet din viata reala si il integram in el intr-un fel. De exemplu visam ca suntem la concert, in timp ce in alta camera cineva din familie canta la o chitara.

12. Femeile si barbatii viseaza diferit
Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati. Circa 70% din personajele visului unui barbat sunt alti barbati. Pe de alta parte, visul unei femei contine un numar aproape egal de femei si barbati. Separat de asta, barbatii in general au mai multe emotii agresive in visele lor decat in cele ale femeilor.

13. Visele precognitive
Rezultate ale mai multor studii efectuate pe un numar mare de oameni indica faptul ca intre 18% si 38% dintre ei au experimentat cel putin un vis precognitiv iar 70% au avut un déjà vu. Procentul celor ce cred ca visele precognitive sunt posibile este chiar mai mare, undeva intre 63% si 98%.

Mentionez ca aceste informatii nu sunt proprii si personale ale persoanei fizice Julss, ci sunt culese din diferite site-uri .

Certuri conjugale intre pisici ?! :))

http://www.youtube.com/watch?v=VjHJAvG9zB0&feature=related


se pare ca noi oamenii nu suntem singuri certareti :)) !
Arunca o privire la video... merita :))

De neinlocuit !

Acum mi-au venit in minte niste lucruri...
Cat de mult tin la unele persoane sau cat le urasc pe altele... Ma doare sa ma gandesc ca am avut prieteni buni care s-au dus fara sa-mi dau seama cand sa intamplat asta, unde am fost plecata de nu am observat, de ce n-am vazut, de ce nu mi-am dat seama mai repede cand au trecut in extrema celalta, a invidiei si , nu stiu, a prostiei ?! Acum realizez ca totul se plateste in viata, ca roata aia se intoarce de fiecare data, mai devreme sau mai tarziu !

Am multi amici dar nu toti pot fii considerati prieteni. Dar prietenii care ii am, acum, sunt de neinlocuit pentru mine! Nu stiu cum as rezista fara sa vorbesc cu ei o zii, sau fara sa le trimit cate un mesaj cu "lav u baby", nu stiu cum as putea uita la sfarsitul unei lungi conversatii sa le zic "te iub ! ", tot ce mi se intampla, fie rau, fie bine, il impartasesc cu ei... Poate am cunoscut pe cineva drag, prietenii sunt primii care vor stii, poate am avut o dezamagire, tot pe umarul lor plang, stiind ca sunt disponibila oricand sa le intorc favoarea !
Prietenii mei "virtuali" sunt de neinlocuit... Poate in viata reala nu sunt ei asa cum sunt pe mes sau diferite chatu-ri dar stiu sigur un lucru: cuvintele ce le spun, persoanele care vor sa para sunt niste oameni minunati indiferent ca sunt palpabili sau ca sunt doar vorbe scrise pe-un program tampit ce uneori imi da erori !

Cu acest articol tin sa multumesc tuturor prietenilor mei!

Va iubesc !

Enjoy winter !

Sa ne inzapezim la modul propiu. Sa ne plimbam prin oras, pana ninsoarea nu se mai topeste pe caciula, iar paltonul cel negru devine tot mai alb. Sa umblam asa ninsi o vreme. Sa simtim ca suntem copil si batran in acelasi timp. Nu vrem sa ne exaltam bucuria in vazul lumii, doar in interiorul inimii noastre.

Sa ne inzapezim la modul metaforic. Sa purtam discutii despre orice subiect. Sa aducem argumente pro si contra, sa-l despicam in 4 si apoi din nou fiecare fir in 4. Sa avem o avalansa de cuvinte si de dorinte despre acel subiect. Iar totul sa se incheie doar cand simtim ca nu mai putem, ca nu mai rezistam. Si atunci sa cadem intr-o liniste bine-meritata in fotoliul preferat. Ca si cum ne-am intors de la ski sau de la derdelus, iar cu obrajii rosii stam nemiscati si ne simtim fericiti.

Sa ne inzapezim la modul personal. Sa ne imbiem dupa pofta trupului cu spuma multa, asa, ca-n filme. Sa o suflam din palma si sa radem. Sa ne simtim rasfatati, bogati, fericiti. Sa ne simtim curati si albi. Apoi, sa-i inzapezim pe altii cu noi, cu aceasta noua imagine de oameni buni si luminosi.

Sa ne inzapezim...si asa autoritatile ne tot arunca praf in ochi...

Ce ningeeee... ma seaca, sincer! Imi place zapada dar la timpul ei.. da da, stiu ca acum e timpul zapezii dar nu o mai suport ... Pot marturisi cu mana pe inima ca nu mi-am scos nasu din casa de o zii jumate, nici macar nu ma schimbat de pijamale, decat leam mai dat jos, la dush !!! Frigggg, mult prea frig, ce naiba !! Zici ca suntem la Polul Nord (desii, cica daca-i frig mor microbii, acuma ce microbi... fiecare cu microbu' lui )... Vreau sa vina varaaaaaa... Mie dor de timpu ala cand stai in bermude si-ntr-un tricou si simti ca te topesti... Cand pleci la drum si ai da orice pentru un pahar cu apa sau orice lichid (aproape orice) receeee!!
Totusi, sa nu fiu prea dura cu iarna asta.. Peisajele pe care ni le ofera sunt minunate, te lasa fara glas la numai o ocheada...Te face sa te simti plutitor intr-o lume alba, parca moarta! Te face sa te simti Regina Culorilor, pata de culoare ce lipsea din toata albeata inconjuratoare... Iarna, anotimpul distractiilor friguroase, mie dor de un ingeras in zapada, mie dor sa trag blestemata aia de sanie dupa mine (fiind nefolosita ma cam chinuiam s-o trag... sania), mie dor sa cad si sa nu ma lovesc, mie dor de ce inseamna odata iarna !!!Mie dor de weekendu' la bunica cand veneam in casa inghetata, cu pantalonii uzi in fund, cu nasu' rosu si urechile vinete.. Deci: Nu pierdeti timpul in casa desi e frig... luati telu dati un mesaj prietenilor ca va intalniti la patinuar si have fun !

Soo... enjoy winter :x !

Vechea enigma... IUBIREA !!

Ce inseamna iubirea ?!




Cararile inimii sunt intortocheate sau poate doar unii dintre noi le complicam atat de mult incat nu reusim sa le descoasem. Multi suntem roboti si punem toate pe umarul principiilor, mandriei sau orgoliului si spunem ca avem standarde. Ca jumatatea noastra va trebui sa respecte anumite pentru a ne sta aproape. Unii suntem simpli, lasam inima sa dicteze pentru noi si ajungem sa ne dam seama ca am fost prea slabi in fata marii iubiri. Altii urmam doar pasii normali a unei relatii indiferent de partener doar pentru a ajunge acolo unde sunt parintii nostri, a ne crea o familie. Complicat totul sau poate depinde de destin, noroc, ursitoare?! Tanjim dupa fluturi in stomac si dam din gene poate poate inima noastra va fi imbratisata de cineva. Ne plictisim mult prea devreme si oftam lung uneori acceptand, alteori deschizand alta usa. Strabatem lumea intr-o cautare nebuna spre locul unde sufletul nostru ar putea iubi mai mult.
Ce inseamna iubirea? Este intrebare cu raspuns pentru fiecare dintre noi. Unii cred ca primul gol in stomac este o avertizare de indragostire, altii dorim comunicare, intelegere si toate echilibrate pe balanta inimii. Cautam fericirea prin iubire, prin parteneri, familie sau copii. De multe ori alegem gresit si plangem pe umarul sortii dand vina pe orice din jurul nostru dar mai putin pe noi. Nu acceptam ca exista suferinta in toate asa cum exista fericirea. Am intrebat un amic de ce isi inseala prietena desi o iubeste si au o relatie doar de un an. Mi-a spus ca ii place sa se joace, ca adora sa simta fluturi in stomac la fiecare noua intalnire cu o alta fata. Dar pe prietena o iubeste, o doreste langa el pentru restul vietii. L-am intrebat ce ar simti daca iubita l-ar insela. Mi-a spus ca s-ar simti tradat, ca s-ar desparti de ea pentru ca si-ar da seama ca nu este iubit. I-am spus ca este contradictoriu dar nu a inteles nimic. Am intrebat o prietena de ce mai sta langa sotul ei desi nu simte nimic pentru acesta. Mi-a spus ca pentru copil, pentru ca oricum este prea tarziu sa-si refaca viata, pentru ca accepta ceea ce are fara a mai visa ca s-ar mai putea indragosti vreodata. I-am spus ca singura nu-si ofera aceasta sansa, singura nu deschide fereastra unei noi vieti dar nici ea nu a inteles nimic. Greu nu este sa nu ai nimic sau sa ai totul, greu este sa te confrunti cu alegeri. Este dureros sa fii pus in fata unei situatii in care sa nu cunosti raspunsul, dar sa trebuiasca sa alegi. Este inima noastra cauzatoare de situatii complicate sau suntem noi cei care ii dictam gresit?!

Internetul: dependenta sau moft ?!

Dependenta ?! Internetul ne ocupa o mare parte a timpului, e greu fara net, pot s-o zic prin propria experienta, e ceva normal pentru mine, daca nu stiu ceva fuguta fuguta la leptop si totul se rezolva, parca-s fii geniu. Am momente in care uit de mine in fata leptopului, nu realizez cat trece de usor timpul.. Sa ne inchipuim mai intai viata de azi fara calculator, fara internet, fara messenger. Ne-am obisnuit atat de mult cu noua tehnologie a informatiei incat nu mai putem concepe viata de zi cu zi fara sa ne uitam pe posta electronica si refuzam sa ne imaginam cum ar fi sa ne intoarcem la creion si toc. Cu creionul insa ne incepem viata si cu creionul invatam sa scriem, sa desenam, sa calculam. Cartile cu poze, cartile de colorat ne deschid poarta universului cunoasterii. Discutia in jurul calculatorului si internetului trebuie sa fie mult mai generala, in conditiile in care s-a conturat deja o parere: nu se mai citeste, se sta prea mult in fata calculatorului, se pierd noptile, suntem mai obositi, ne imbolnavim ochii, facem leucemie, e multa pornografie, etc. Nu cred in disparitia cartii tiparite, ci in coexistenta ei cu folosirea calculatorului ca instrument de acces rapid la informatie si dezvoltare a comunicarii. La ora actuala,dupa parerea mea, internetul este un “auxiliar”,dar ce “auxiliar”, de neinlocuit intr-o biblioteca, oferind un acces mediat si imediat la o informatie. Bineinteles ca va ramane cartea, si bibliotecile vor mai strabate si alte milenii: dar aceste milenii vor fi strabatute mana-n mana cu noile tehnologii informationale. Internetul arata cat de mult au nevoie oamenii de a se exprima liber si de a se tine seama de parerile lor. Internetul ne ajuta sa fim mai bine informati si mai ales sa comunicam mai usor si rapid cu familia, cu colegii, cu colaboratorii, cu partenerii de afaceri, comunicare intre lumi. El este si tribuna civica, este si terapie, este invatare, este socializare. Este extraordinar sa-ti poti spune opinia, sa fii alaturi de cei care se revolta impotriva faptelor rele, sa urnesti lucrurile. Calculatorul si internetul ne usureaza viata, ne faciliteaza dialogul, putem influenta luarea unor decizii majore, simtim ca facem parte din marea familie a lumii. Constati ca nu esti singur. Ai, in plus, posibilitatea sa fii tu insuti in acest Univers! Este un alt mod de a ne informa si de a comunica.

De ce moft ?! Internetul are si o parte profund daunatoare, dar cine te pune sa te uiti la ce nu trebuie sa te uiti? Pot opta. Binele si raul coexista. De fapt, in viata noastra alegem in fiecare secunda.Trebuie sa privim deasupra lucrurilor, deasupra a tot ceea ce se intampla in jurul nostru, pretutindeni. Internetul ajuta oamenii din toate colturile lumii sa se cunoasca mai bine, sa se apropie, sa stranga randurile in slujba unui ideal, a unui ideal pe care fiecare, singur, de multe ori, nu-l poate atinge.

Asa zisele "relatii online"...

Relatiile online sunt considerate de multi niste tampenii... timp pierdut inutil cu vorba, fara fapte... dar vedeti voi, uneori vorbele te fac sa zbori, sa mergi cu valu', sa uiti de tine in fata calculatorului... vorbele sunt cheia relatiilor virtuale, iar forta lor in psihologia umana, e mare !
Amorezul virtual stie despre femeia de la celalalt calculator cum tasteaza insa nu stie cum scrie cu pixul, nu ii stie gesturile pe care le face atunci cand mediteaza, cand canta melodia preferata, cand priveste un film, nu ii stie expresia fetei atunci cand doarme... pentru a putea cunoaste toate aceste lucruri este nevoie ca acesta sa ii fie aproape... La fel se intampla si in cazul amorezei, ametita de promisiuni!
Cum se termina iubirea pe internet:
Acesta este momentul in care indragostitul virtual constientizeaza ca totul este o iluzie, un joc si ca realitatea vietii lui este cu totul alta... Se spune ca in general jocurile sunt frumoase pentru ca dureaza putin. Nici unul dintre cei implicati intr-o poveste de dragoste virtuala nu se gandeste la final, multumindu-se sa-si spuna unul altuia „ca totul va fi minunat atat cat va dura“.... Mai devreme sau mai tarziu finalul se va apropia deoarece in viata fiecaruia vine un moment in care lucrul cel mai important este acela de a avea siguranta. O partenera virtuala nu poate oferi siguranta pe care o ofera femeia care ii este alaturi barbatului indragostit de o iubita virtuala. Iar amorezul intelege pana la urma ca nu poate trai o viata intreaga in chat si nici iubind pe jumatate. Vrand-nevrand, el trebuie sa fie constient de faptul ca la un moment dat totul va fi de domeniul trecutului si tot ceea ce va va ramane va fi... o amintire.

Povesti nemuritoare !

Doamne cat imi doresc sa revin la gradinita, cu sau fara mintea de acum (desi trebuie sa recunosc ca mi-ar placea sa am mintea de acum, un mic geniu )...Inocenta si lipsita de griji e viata de pitic, pacat ca nu realizam atunci !

Mie dor sa mai aud o data povestile alea, in care credeam atat, care ma faceau ca noaptea sa nu-mi scot picioarele de sub plapuma,chiar daca muream de cald, de frica sa nu ma prinda ceva aratare fantastica de picioare, povestile alea care m-au facut sa cred ca m-a adus barza, povestile cu pitici, printi pe cai albi, mosi, covoare zburatoare si cine isi mai aduce aminte ce alte fantezii...

Mie dor de timpul ala... chiar daca uitam sa fac ceva nimeni nu imi zicea nimic: laso, ca e mica! Tin minte si acum cum beam cu bunica nes cu cola, zilnic dupa gradinita... Tin minte cum luam caietele si ma jucam de-a caserita, sau adormeam incercand sa bag ata in ac.. N-am avut o copilarie prea tumultoasa sau plina de evenimente importante, desi nu ma pot plange ca mi-a lipsit ceva vreodata, nu mi-a lipsit nimic decat scanteia aia, iubirea ... Ce amintiri !!!

Un mic cuvant de inceput...

Inceputurile sunt tot timpul grele... fie vorba intre noi, de scris nu e greu, dar ce scrii trebuie sa vina din suflet pentru a primi toata aprecierea celor ce citesc..

Odata ce te uiti mai adanc in "problema" totul pare usor, rezolvabil...

Traim intr-o lume nebuna, cel putin aici in Romania parca au innebunit cu totii, stresul pune stapanire pe noi si uitam sensul vietii, uitam acel ceva ce ne facea, mai presus de toate, oameni... Nu pot zice ca eu nu am probleme si ca stresul nu ma cuprinde, dar uenori... dau un pas inapoi si ma gandesc la rece, oare merita sa fiu asa, oare chiar nu o pot rezolva altfel.. si atunci imi aduc aminte ca sunt om ! cu principii si visuri ! In momentul acela imi vine sa scriu, sa-mi impartasesc gandurile cu prietenii mei, dar nu le-o pot zice in fata, pentru ca as parea slaba si m-ar calca in picioare, chiar si prietenii...

Cu totii avem nevoie de cate o pauza, de cate o iesire din monotonie...

Asa ca.. va urez citit placut !