Doamne cat imi doresc sa revin la gradinita, cu sau fara mintea de acum (desi trebuie sa recunosc ca mi-ar placea sa am mintea de acum, un mic geniu )...Inocenta si lipsita de griji e viata de pitic, pacat ca nu realizam atunci !
Mie dor sa mai aud o data povestile alea, in care credeam atat, care ma faceau ca noaptea sa nu-mi scot picioarele de sub plapuma,chiar daca muream de cald, de frica sa nu ma prinda ceva aratare fantastica de picioare, povestile alea care m-au facut sa cred ca m-a adus barza, povestile cu pitici, printi pe cai albi, mosi, covoare zburatoare si cine isi mai aduce aminte ce alte fantezii...
Mie dor de timpul ala... chiar daca uitam sa fac ceva nimeni nu imi zicea nimic: laso, ca e mica! Tin minte si acum cum beam cu bunica nes cu cola, zilnic dupa gradinita... Tin minte cum luam caietele si ma jucam de-a caserita, sau adormeam incercand sa bag ata in ac.. N-am avut o copilarie prea tumultoasa sau plina de evenimente importante, desi nu ma pot plange ca mi-a lipsit ceva vreodata, nu mi-a lipsit nimic decat scanteia aia, iubirea ... Ce amintiri !!!
.. vreau sa fiu din nou o pitica :(
RăspundețiȘtergereX_X
Si mie mi-e dor ! Daca toti copii si-ar incepe copilaria cu "Povestile Nemuritoare", ce frumoasa ar deveni lumea intr-o zi.
RăspundețiȘtergere